| VLADAS BRAZIŪNAS râurile tăiate (perkastos upės) tu chemai numele râurilor, podul rupt dintre trecul-prezentul cătunelor decrepite nici un obiect de valoare aici doar cimitirele nomazilor, avide pulberea mucegaiurilor cu ochii vii roşi, în timpul verii suflându-şi nasul curgând nările pline de polenul absintului, Chinezul Li Li cerând din nou orez, te întorci răguşit de la o seară de poezie, nu mai există seri de poezie, nu mai există nimic, decât corpul şi moartea, o secure despărţită de pădure ploua cu numele râurilor pierdute, când tu scriai cu jăratic pe cer, îţi spuneai rugăciunea tu nu erai o linie, ci un punct fluid Steaua (revistă lunară editată de Uniunea Scriitorilor din România şi Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate). - 2002. - Nr. 7. - P.30. |