VLADAS BRAZIŪNAS

râurile tăiate
(perkastos upės)

tu chemai numele râurilor, podul rupt
dintre trecul-prezentul cătunelor decrepite
nici un obiect de valoare aici
doar cimitirele nomazilor, avide

pulberea mucegaiurilor cu ochii vii
roşi, în timpul verii suflându-şi nasul curgând
nările pline de polenul absintului, Chinezul
Li Li cerând din nou orez, te întorci răguşit

de la o seară de poezie, nu mai există
seri de poezie, nu mai există nimic, decât corpul
şi moartea, o secure despărţită de pădure

ploua cu numele râurilor pierdute, când
tu scriai cu jăratic pe cer, îţi spuneai rugăciunea
tu nu erai o linie, ci un punct fluid

În româneşte de Ruxandra Cesereanu şi Alexandru Matei

Steaua (revistă lunară editată de Uniunea Scriitorilor din România şi Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate). - 2002. - Nr. 7. - P.30.